În contextul provocărilor din lumea contemporană, activitățile de consiliere și orientare joacă un rol esențial în sprijinirea persoanelor consiliate pentru a explora și alege căi adecvate în educație, formare, dezvoltarea personală și a carierei. În instituțiile de învățământ din România, elevii primesc sprijin pentru luarea unor decizii realiste cu privire la viitorul școlar și profesional. Aceștia beneficiază de servicii de consiliere școlară, disponibile în cabinetele existente în cadrul unităților de învățământ. Activitățile de consiliere adresate elevilor au rolul de a preveni și diminua dificultățile de ordin, personal, școlar, social cu care aceștia se confruntă. Prin intermediul activităților de consiliere și orientare, este facilitată tranziția absolvenților între diferite niveluri și sectoare ale sistemelor de educație și formare profesională și de la școală la viața de adult și angajarea pe piața muncii.

În momentul de față, consilierea și orientarea sunt teme transversale, de actualitate aflate în atenția decidenților politici la nivel național și european. La Institutul de Științe ale Educației din București funcționează din anul 1992 rețeaua Euroguidance România, cu misiunea de a promova dimensiunea europeană în consiliere şi orientare, de a facilita schimbul de bune practici şi metodologii între practicieni și de a oferi informaţii despre sistemele de educaţie şi formare din Uniunea Europeană.

Studiile previzionale pentru anticiparea evoluțiilor pieței muncii furnizează repere importante de analiză în elaborarea documentelor de planificare strategică a ofertei de pregătire prin învățământul profesional și tehnic . Având în vedere incertitudinile și limitele metodologice inerente care însoțesc orice demers de modelare ale unor evoluții viitoare, pentru adoptarea și adaptarea în timp a deciziilor privind proiectarea pe teremen mediu și lung a ofertei de educație și formare profesională, pot fi de ajutor analize comparative ale rezultatelor oferite de diferite studii previzionale, prognoze și statistici oficiale și, nu în ultimul rând, eforturile conjugate de analiză calitativă, de conturare a unei viziuni și a unor măsuri cu impact asupra evoluțiilor viitoare.
Articolul de față își propune o analiză comparativă, succintă, a rezultatelor furnizate de ultimele prognoze/studii previzionale realizate la nivel european (CEDEFOP, 2015) și național (INCSMPS, 2012) pentru intervalul 2015-2020, precum și prezentarea datelor din prognoza CDEDEFOP în perspectiva anului 2025 (având în vedere perioada neacoperită de studiul INSCMPS citat,  realizat doar pentru orizontul de timp 2020).

1. Cadrul conceptual

Într-o accepțiune largă, conform definiției CEDEFOP, învățarea la locul de muncă (Work-based learning” - WBL) reprezintă “dobândirea de cunoștințe și abilități prin efectuarea de sarcini – însoțită de reflecție - într-un context profesional, la un loc de muncă ( de ex. formare în alternanță ) sau într-o instituție de educație și formare profesională” (CEDEFOP, 2014). Această definiție invită la valorificarea diversității contextelor care oferă oportunități de învățare prin efectuarea de sarcini si subliniază importanța practicii reflexive care integreză experiențele practice într-un demers coerent de educație și formare profesională.
Programele de educație și formare profesională (EFP) care oferă WBL sunt definite de NCVER (www.ncver.edu.au)  ca "programe de formare la nivel secundar sau postsecundar care oferă oportunități pentru dobândirea de competențe profesionale necesare pentru ocuparea unui loc de muncă". Definiția NCVER subliniază complementaritatea și varietatea contextelor și situațiilor de învățare: “învățarea la locul de muncă este adesea realizată în mod complementar cu învățarea în școală și se poate desfășura sub diferite forme: stagii de practică, experiență de muncă, mentorat la locul de muncă, instruire în competențe generale legate de un loc de muncă sau instruire largă cu privire la toate aspectele unei industrii” (NCVER, 2013).

1. Elemente de sistem dual, în învățământul profesional și tehnic

Formarea profesională inițială organizată în cadrul învățământului profesional și tehnic din România este organizată în sistem “school-based”, în care principala răspundere revine școlilor. În același timp însă, noile reglementări care au relansat învățământul profesional începând cu anul şcolar 2012-2013, mai întâi prin introducerea învățământului profesional de 2 ani (după clasa a IX-a, ca parte a liceului tehnologic), înlocuit apoi (începând cu anul școlar 2014-2015) cu actualul învățământ profesional de 3 ani, organizat ca traseu distinct de pregătire după clasa a VIII-a , au consolidat componenta de învățare la locul de muncă (Work-based learning” - WBL) și au valorizat unele principii și elemente ale formării în sistem dual, cum ar fi:

• dualitatea locațiilor de formare: stagii de practică obligatorii în întreprinderi ( , , , ), pregătirea teoretică în școală;
• contractul de pregătire practică încheiat de elev cu operatorul economic ( ),reglementat  prin ordin al ministrului educației (Ministerul Educație, Cercetării, Tineretului și Sportului, 2012);
• ponderea semnificativă a pregătirii practice (stagii de practică -CDL și practica pe module): 20%  în clasa a IX-a, 57% în clasa a X-a, 72% în clasa a XI-a;
• stabilirea perioadelor de pregătire în şcoală şi la operatorul economic de comun acord între școală și operatorul economic;
• tutorii de practică desemnați de agentul economic: răsponsabili pentru practica elevilor în firmă,  realizează evaluarea elevilor pe parcursul practicii în colaborare cu coordonatorul de practică din partea școlii; coordonatorul de practică din partea școlii lucrează împreună cu tutorele desemnat de operatorul economic pentru stabilirea programului de pregătire și pentru monitorizarea performanțelor elevilor;
• certificatul de practică pe care îl primesc elevii la finalul stagiului de practică, completat și semnat de școală și partenerul de practică, care atestă activitățile și rezultatele învățării dobândite de elev pe perioada stagiului;
• implicarea operatorului economic în examenul final care certifică dobândirea calificării;
• posibiltatea agenților economici parteneri de a acorda stimulentele financiare pentru elevi (burse, gratificări, premii etc),  sprijin material sau de altă natură conform legii;
• posbilitatea încheierii unui contract de muncă, în afara contractului de practică, pentru a putea remunera elevul practicant, în cazul în care angajatorul doreşte acest lucru și în condițiie vârstei minime legale pentru încheierea unui contract de muncă;
• posibilitatea selectării candidaților de către agenții economici care se implică prin susţinere financiară/stimulente/alte forme de sprijin în formarea profesională a elevilor, în colaborare cu școlile.

În calitatea sa de Coordonator Național al Implementării Agendei Europene pentru Educația Adulților, Autoritatea Naţională pentru Calificări a implementat , în perioada noiembrie 2014 – octombrie 2015, proiectul numărul 556714-EPP-1-2014-1-RO-EPPKA3-AL-AGENDA, Learn, for a better life!, cofinanţat de către Comisia Europeană, Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură (EACEA), prin contractul 2014 – 3152 / 001 – 001, în cadrul programului ERASMUS+.

Prin demersurile sale, Autoritatea Națională pentru Calificări dorește să contribuie la creșterea participării adulților la programele de educație și formare profesională continuă, să promoveze recunoașterea învățării nonformale și informale precum și aplicarea adecvată a instrumentelor utilizate în domeniu.

Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC),  în conformitate cu Hotărârea de Guvern 556/2011, Art. 4 – (1), acționează ca punct național de coordonare pentru EQF. În această poziție, ANC a implementat începând cu luna decembrie 2013 Cadrul Național al Calificărilor. Având în vedere faptul că a fost făcut acest pas important, se urmărește punerea în aplicare a unui Registru Național al Calificărilor, precum și includerea nivelului calificării pe certificatele, diplomele și suplimentele de diplomă obținute.

ANC a implementat în perioada  ianuarie  – decembrie 2015, proiectul “2015 Financial support for the EQF NCP in Romania”, cofinanţat de către Comisia Europeană, Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură (EACEA), prin contractul 2015 – 0500 / 001 – 001, în cadrul programului ERASMUS+.

Acest material se adresează publicului larg care este doritor să cunoască modul în care contractul de ucenicie la locul de muncă s-a dezvoltat şi funcţionează în România.. 
Consultarea actelor normative de reglementare a uceniciei la locul de muncă se poate face prin accesarea  paginii electronice  a Ministerului Muncii Familiei Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice  la adresa:  www.mmuncii.ro

În România, ucenicia la locul de muncă are o tradiţie de peste 85 de ani.

Reglementarea la nivel de lege a uceniciei prin contract de muncă  s-a realizat  în anul 1929 prin adoptarea Legii asupra contractelor de muncă. În perioada 1929 - 1989 legislaţia privind ucenicia a fost modificată şi completată prin Legea  Nr. 3/1950 Codul muncii şi Legea  Nr. 10/1972, Codul Muncii al Republicii Socialiste România. În perioada 2005-2015 cadrul legislativ privind formarea profesională prin ucenicia la locul de muncă este reprezentat de Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, cu modificările şi completările ulterioare şi actele normative de punere în aplicare.

Din analiza actelor normative de reglementare a uceniciei la locul de muncă, începând cu anul 1929  se poate constata atenţia deosebită a legiuitorului român pentru asigurarea unui cadru adecvat de reglementare a relaţiilor contractuale privind ucenicia, în care se pune un accent special pe calitatea formării profesionale şi pe protecţia socială a ucenicilor prin crearea de reglementări care  descurajează abuzurile şi promovează ocuparea de calitate.

Experienţa arată că ţările cu sisteme puternice şi atractive de  educaţie şi formare profesională, cele care dispun de sisteme de învăţare prin muncă, inclusiv prin ucenicie, obţin rezultate mai bune în ceea ce priveşte dezvoltarea resurselor umane.